adunam piese de (l)ego pentru a construi ceva frumos; unii o personalitate altii o jucarie; ne despart niste ani si experienta unor clipe si momente pe care unii dintre noi le-am trait iar ceilalti nici macar nu stiu ca joaca lor nu este decat un antreament pentru o joaca la un nivel mai mare ce ii asteapta in viitor. viitor.. ce insemna de fapt viitor ? ti se spune pe rand "viitorul suna bine" sau " traieste fiecare clipa" "the future is bright" ... interesant daca privesti cu adevarat de departe..voi scrie aici despre viitorul altor oameni langa care nu m-as opri, nu as sta in metrou pe scaunul apropiat, nu as discuta cu ei..da pentru ca sunt in mare parte un superficial. oare pentru ei viitorul are aceeasi definitie? oare pentru ei suna bine?
viata a facut sa imi petrec cateva clipe din viata mea laturi de un asemena om si spre surprinderea mea, acesti oameni sunt speciali. speciali pentru ca pe langa restul de iameni pe care eu ii apreciam, ei si-au pastrat bunanatatea, aprecierea pentru lucrurile care pentru noi sunt acum nimicuri, banalitati ... nevazand ca de fapt ne dorim imagini false ale egourilor noastre comune; am reusit sa ne cream reflexii concave ale unei minti comune ce nu mai gandeste individualul, ce nu isi mai doreste sinceritate si ce nu mai apreciaza simplitatea sentimentala( a nu se confunda cu simplitatea intelectuala ).
Zi de zi nu mai dorim decat sa urcam inca o treapta, sa fim remarcati, laudati..sa primim portioara de zaharel pe care suntem deja certi ca o meritam.
in autobuze, in metrou, in propria ta masina, pe strada ,in parcuri, la film peste tot citesti pe fete aceeasi replica " vreau sa fiu apreciat la adevarata mea valoare"
multi dintre noi luptam crancem pt aceasta apreciere, ne punem sufletele la mijloc, calcam in picioare alte suflete.. pentru ca avem un scop, si trebuie sa il atingem cu orice pret.
dar daca nu meritam sa fim apreciati..daca adevarata valoare este sub asteptari, daca primim mai mult decat meritam?
am vazut oameni calcati in picioare cu crampoanele pe degete desi nu era un meci de fotbal.. si ce e mai dureros este ca am facut si eu acelasi lucru de ceva dati... cu siguranta nu sunt acel cineva care va arunca prima piatra desi in ipocrizia noastra si in fatarnicia si lipsa curajului in momente in care ar trebui sa ne acceptam vinovatia si greselile, cu siguranta se va gasi cineva care sa arunce acea piatra ...
esti mandru ?
nu ai facut decat sa mai adaugi o piesa lego-ului cinic al constructiei unei vieti ne demne; si ce e nostim ca pe masura ce constructia noastra creste, noi suntem mai mandri de ea...
se pare ca suntem toti numai constructori...
inchei aici si plec sa imi demolez frumusetea pe care atent am cladit-o 24 de ani ... astept sa vad de acum numai haos si urme ale demolarilor in lant generatoare de noi inceputuri.

Chestie scrisa de Andrei Tanase, pe data de Thursday, July 06, 2006. Poti spune ceva interesat?!.