<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://draft.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d28241445\x26blogName\x3dThe+storehouse+of+an+invalid+brain\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://220282.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://220282.blogspot.com/\x26vt\x3d-3591841298152089311', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

Avem stil...

As vrea sa plecam de la simpla premisa ca oamenii muncesc pentru a avea bani si pentru a putea cheltui o gramada si pentru a se "simti om"...
Oare numai asa te poti simti om ? Refuz sa cred ca muncesc pentru bani , insa nici nu neg ca e una din finalitatile terminarii unui proiect. Ceea ce simt e ca nu urmaresc direct aceasta finalitate ci mai mult de atat dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum ..
Hai sa vorbim de cuvinte precum "stil" si " clasa" hai sa vorbim despre dorinte de a-ti cumpara haine de la x si y pentru a iesi in scena, pentru a avea mereu deasupra ta un reflector, pentru a fi mereu in rolul principal. Foarte frumos ar spune multi, imi rezerv dreptul de a lovi cu pietre in reflectorul meu, pentru ca nu il vreau. Cat despre al tau, nu mi se pare nimik altceva decat o incercare nereusita de inlocuitor al unor incapacitati personale, un nutrasweet care iti strepezeste dintii.
Ok, mi s-a zis curand ca inversunarea mea imi distruge romantismul. Foarte corect de altfel.
Romantismul a fost unul dintre curentele placute mie, insa niciodata nu a egalat pentru mine realismul sau simbolismul.
De ce ne dorim atata romantism fals de multe ori? Il preferam, il asteptam, ni-l dorim cu inversunare , cu toata ca de multe ori suntem constienti ca nu e reactie fireasca ci e generat auto mat pentru a realiza false linisti interioare, pentru a provoca o fericire cu temelii din hartie creponata. E o oare romantismul o mare petrecere privata, un mare carnaval unde intrarea iti e asigurata de o invitatie imbibata in falsitate?
Aroma parfumului noii tale identitati, pasii spre urmatorul nivel pe care il doresti fara sa mai realizezi ca iti e autogenerat de subconstient, faptul ca nu mai exista dorinta in starea ei pura, neprihanita de pervesitatea dorintelor de suprematie si evidentiere pe toate planurile si prin toate metodele posibile. Am invatat sa calcam pe Isusi Hristosi si sa lovim icoane, sa bruscam mame, si sa izgonim tati, sa aruncam primii cu pietre desi nu am avea dreptul sa aruncam nici macar cu fire de nisip...
Multi dintre cei care vor fi fost citit ( forma veche folosita intentionat- nu va bucurati aiurea, macar limba romana sper sa o stiu cat de cat bine ) pana acum, vor gandi ca si-au pierdut timpul in care puteau adauga cateva rationale scrise doar de dragul de a tasta sau pentru ca "asa se face" si isi vor relua locul lor frumos sub reflector.
mai am o singura intrebare: Cum va veti descurca cu un sufleur mut ?

“Avem stil...”

  1. Anonymous Anonymous Says:

    n-am de gand sa fac referiri la textul tau, observa insa ca are un anume ton reprobatoriu indreptat catre "noi" "ei" "restul" (mai sunt cateva la fel in istoria blogului tau) si in timp ce aduni ratiunea si alungi inclinatiile te pui in postura unui jumatate - Muad’Dib si jumatate Kierkegaart - adica una deosebit de romantioasa si ma intreb fara nici un strop de malitiozitate (jur) in ce moment o sa-ti dai cu pietre in account-ul de blogger :)

  2. Blogger Andrei Tanase Says:

    heh.. daca ai stii tu cate pietre si-ar fi luat contul meu la blogspot heee norocul lui este ca nu pot sa arunc eu primul.. poate totusi se gaseste cineva care sa poata ridica piatra si sa aiba constiinta impacata.. eu chiar astept : cat despre Soeren Kierkegaard m-am gandit sa atasez aici linkul http://ro.wikipedia.org/wiki/Soeren_Kierkegaard pentru doritori de mai multa info ... despre muad'dib nu stiam si iti multumesc ca m-ai luminat :)

  3. Blogger albeenah Says:

    Parca nu intamplator am fost de curand la Bulandra sa vad "Richard al II-lea se interzice". Am dormit juma de piesa...(nu din vina lor..ci a mea...mi-o asum!!)) dar am ramas si cu o replica memorabila. La un moment dat a intervenit in piesa problema sufleorilor si a faptului ca existau in piesa momente de tacere pe care acestia nu stiau sa le sufle. Concluzionez la "nimicul" spus pana acum prin a-ti transmite cu drag acest gand: Uneori e bine sa stii sa sufli tacerea (mai ales daca eshti un sufleor mut ;)

  4. Blogger Andrei Tanase Says:

    mda dar vezi tu daca esti un sufleur mut stii foarte bine sa sufli tacerea vrei nu vrei, caci ce mama dracu doar ai avut indeajus timp sa "exersezi".. ce ne facem insa cand nu esti mut dar orice ai spune nu face decat sa provoace tacere? sau si mai nasol, ce facem cand sufli tacere dar o faci balbait ?

  5. Blogger albeenah Says:

    atunci e clar o problema de comunicare! dar ma rog...fiind muti se mai scuza...problema e cand se intampla tot ce zici tu intre oameni perfect normali..ca mine si ca tine sau d'nul cu bata in vama ;)

  6. Blogger Andrei Tanase Says:

    asta a fost tare :).. daca esti cuminte poa' il donez :P
    ai grija de arta aia sa nu tarasti prea tare pe jos :P