<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d28241445\x26blogName\x3dThe+storehouse+of+an+invalid+brain\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://220282.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://220282.blogspot.com/\x26vt\x3d-3591841298152089311', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

Autobuzul

***

Privesc in gol pe geamul imbacsit de fruntilor altor oameni ce si-au sprijinit capul pentru a se odihni … firele lor de par au scuturat sebum intr-o incercare parca disperata de a se elibera. Apoi mizeria s-a alaturat penntru a-mi incetosa vederea catre exterior. Nu imi pasa. Casa dupa casa, masini, oameni obositi ce se intorc acasa dupa zile istovitoare de munca, caini vagabonzi apar si dispar din fata ochilor mei.

Imaginile se succed cu viteza desi miscarea lor reala este lanceda. Soferul goneste isteric parca pentru a scapa odata de noi.

Acum incep sa ma conturez..geamul ma oglindeste palid.. sunt eu ... parca am si uitat cum arat. Ar trebui sa ma mai barbiers. Chiar, oare cate zile au trecut de cand nu am mai facut asta ? Hmm, ce ciudat nu imi pot aduce aminte exact si in fond ce rost ar avea. Domane cu ce imi mai pierd vremea.. ce ganduri am si eu...

Autobul e trist si gol. Oamenii putini ce impart cu mine aceeasi masina numerotata par si ei pierduti in lumea lor proiectata pe acelasi geam.

Privesc in fata, doamna cam la 65 de ani cu multe sacose obosite de povara greutatilor..urme de lichid ce se scurge dintr-una din plase... haine scamosate .. griji si oboseala sapate pe fata imbatranita.

Privesc in stanga, tanar cu idealuri multe si dorinte de ascensiune stopate de actualul loc de munca.. costum ieftin si pantofi plin de noroi..

In spate nu privesc.. ce conteaza ce e in spate.

Mi-e dor de ea.. si ma omoara gandul ca acum rade langa el. Nu stiu care el .. poate fi avocatul acela de treverseaza acum strada, sau poate fii acel copil-de-bani-gata ce leneveste paralel cu noi in masina aceea de lux. Poate fi oricine...

Urasc orice barbat numai cand ma gandesc ca poate ajunge langa ea.. nu inteleg de ce face asta. Nu inteleg de ce nu vede. De ce nu vrea sa simta ? Cum poate sa fie asa de rece si distanta... Uneori imi vine sa ma duc la ea ..sa stau si sa o privesc cum doarme..sa ii aud bataile inimii ..sa ii ating parul si sa il pipai cu buricele degetelor.

Apoi brunsc imi dau seama ca poate e mai bine sa nu o fac... daca simt inca mirosul lor? Ah ce as inebuni atunci. Cred ca as luam perna micuta pe care o tine pentru a o imbratisa si as respira prin ea.. incet intai ..apoi mai repede si mai accentuat .. as simti-o ..

Apoi i-as acoperi fata cu perna cea mica.. as apasa si as apasa si ea ar tipa si s-ar zbate .. respiratia i s-ar aglomera si mainile mele s-ar incorda si mai puternic..

Frana brusca.

Iar visam cu ochii deschisi.. e aiurea.. eu nu as face asta .. dar cand visez parca ma eliberez.. si apoi sunt mai relaxat.. respir mai fericit aerul.. plamanii parca se bucura la fiecare inspiratie..

Cu un zgomot enervant usile se deschid. Din statie urca doi tineri indragostiti. Ma enerveaza la culme sa ii vad. Nu suport cuplurile. Mi se par falsi. Fericirea lor marunta ma sacaie asa cum ar resusi sa o faca o armata de tantari lihniti ce mi-ar survola corpul adormit.

Mai e cineva. E Oanaaaaaa! Nu, mi s-a parut...

Imi scutur capur parca pentru a-mi improspata calitatea privirii. Cu siguranta nu e ea.

Ce bine seama cu Oana... parul..nasul ..buzele .. conformatia ... totul e izbitor...

Simt cum o iau razna. Imi vine sa ma duc si sa o opresc.. nu are ce cauta in autobuz! O sa ma faca sa o iau razna ..

Gata, nu mai e nimic de facut. Usile s-au inchis si ea e ste deja inautru.

De acum e numai vina ei pentru tot. Si-a asumat responsabilitatea urcand. Putea sa ramana jos... de ce nu putea merge cu alta masina.. a cautat asta stiu sigur. Stia cum ca o divinizez pe Oana ..stia ca se aseamana perfect. A urcat doar ca sa ma chinuie. E o viespe...

Stai! Si daca e cumva pusa de Oana sa faca asta?! hmm sunt idiot..nu are cum ..hehe ce nebun esti! cum naiba poti gandi asa ceva mai? uneori imi vine sa rad de mine...

Rad in gura mare..si rad si rad ... nu ma pot stapani ..e asa de nostim ..asa nostim...

Se uita la mine mirata..se uita si restul..de ei nu imi pasa..din partea mea pot sa se sinucida!

Un gand imi ingheaza rasetele.. daca e cumva sora geamana a ei...ar fi o sansa... ar fi o adevarata minune...

Trebuie sa ma conving. Ma ridic brusc de pe scaun fara sa o scap din ochi. Se tine de bara si nu imi mai da atentie. Ma apropii de ea. Ma lipesc incet cu bazinul de spatele ei... are un corp perfect... ii simt parca curbura fundului ferm...masina se clatine la curbe.. Se apropie de mine apoi se departeaza. Cred ca ii place. Cred ca ii place si ma tachineaza cu micile distantari ...

Se intorce la mine si ma priveste fix, ca si cum nu stia ca sunt acolo, ca si cum acum ar vedea prima oara ca sunt langa ea. Ce imi place cand joaca teatru. E la fel ca sora ei, sau ma rog .. nu stiu inca daca sunt surori..

“ Hei! Poti te rog sa nu te mai lipesti de mine?!” imi spuse pe un ton usor ofensat. Sunt miscat. Joaca extraordinar de bine.

Aproape ca ma pacaleste.. ma gandesc ca ceilalti cu siguranta o cred..insa eu, eu stiu deja.. nu ii merge cu mine..nu ma las eu pacalit asa de usor.

Se intoarce brusc .. se aseaza pe scara parca pregatita sa tasneasca imediat cu se vor deschide usile.

Hehe nebunatica stia ca aici o sa cobor si eu ... dar se preface ca vrea sa scape .. ce bine si-a luat rolul in serios ..

Ma frec cu mainile la ochi asteptand statia. Vreau sa inceapa mai repede noul nostru joc in care eu o voi petrece acasa si ea se va preface ca e speriata... Imi va vorbi, iar eu voi tacea. Tacerea sperie oamenii..necunoscutul sperie... si va tipa dupa ajutor o actrita ce urmareste un premiu pentru prestatia actoriceasca ..si eu voi tine strans in brate, se va zbate in bratele mele..

Frana. Usi deschise. Ea coboara in fuga.

Cobor si eu...

“Autobuzul”

  1. Blogger brand new friend Says:

    yes! yes! yes!
    te pup te felicit :)

  2. Blogger moi non plus Says:

    oare se naste un mic jack spintecatoru'? poate faci un master in medicina ceva;))...in rest imi plaaaaaaaaaace:P ..nota 10

  3. Blogger Sahara Penguin Says:

    Mda. De data asta tre sa recunosc ca ti-a iesit. :)

  4. Blogger moi non plus Says:

    ..de parca nu ii ies toate..doar ca unele mai greu si altele mai usor..parca,parca m-as face avocatul diavolului,pacat ca nu am talent oratoric..

  5. Blogger moi non plus Says:

    hahahha.. care poienita?prima pe stanga,obtinuta in urma unor defrisari intense si pe care s-a plantat gazon la greu sau aia cu iarba verde si uscata?Ah nu o stiu,poate tu.. In rest,iti zic ca nu ai prins nuanta comment-ului meu si nu,nu's fana,inca nu am tricou cu capu' lu Andru pictat pe piept:D

  6. Blogger Sahara Penguin Says:

    Pai probabil ca e vremea sa iti cumperi unul...Si despre poenite... mie mi se pare ca stii cam multe despre ele :p