Paseam pe hol blocului cu mare atentie. Cu cateva secunde inainte m-a atentionat ca vecinul nu-stiu-care doarme cu usa la apartament deschisa ca sa poata vedea si stii totul. Am gandit ca mi se pare super tampita faza si foarte aiurea si mi l-am si imaginat rapid pe individ. Mi-a mai zis si ca nu ar vrea sa ne vada impreuna caci deja respectivul vecin a fost destul de amabil sa ii spuna administratorului ca e curva...
"Si cand te gandesti ca in general e idiotu' de fratele meu si un prieten bun coleg de facultate care imi mai aduce cursuri.. oamenii sunt foarte ciudati si rai, parca s-au nascut indesati de ura ca un ardei umplut.."
Am zambit cu atentie sa nu fac galagie la auzul comparatiei ei foarte ingenioasa. Imi placea foarte tare cum isi alegea cuvintele, imaginatia cu care unea cuvinte neobisnuite sa convietuiasca si mai ales tonul vocii ei acum un pic alterat de faptul ca se chinuia sa pastreze linistea.

“Aici stau” spuse aratandu-mi catre o usa plina de resturi de zugraveala ce pastra inca lipite pe ea ziarele.

“ Nu le-am dezlipit inca si nici nu stiu cand o sa o fac. Pregateste-te caci cum este usa asa e si inautru.” spuse in timp ce se chinuia sa deschida usa.

“ Asa! gata hai, intra!” si imi facu semn cu mana.

“Nu am apucat sa fac ordine, am fost toata ziua plecata si pe deasupra a mai fost si Liviu, frate-miu, pe aici si asta intra mereu plin de noroi si sta incaltat in pat .. “

Stai linistita am spus incet, sa vezi ce e la mine in camera. am zambit putin ca atunci cand incerci sa faci pe cineva sa se simta relaxat dar nu prea iti iese.

“Uite niste papuci aici! Au fost ai lu’ tata..”, ofteaza adanc si spuse in continuare Acum ii poarta Liviu, sper sa iti vina bine.

Imi vin bine stai calma. M-am incaltat si am intrat timid in casa. Era intr-adevar cam haos si asta ma facea sa ma simt stingher dar imi comferea o senzatie de acasa in acelasi timp.Straniu sentiment. M-am asazat pe fotoliul din sufragerie cat timp a intrat in dus. M-as fi asezat pe pat dar nu era acoperit si fusesem atentionat ca nu suporta sa se aseza cineva pe asternut cu hainele de afara. Am respectat asta.

Cele doua pisici se plimbau prin camera miorlaind a disperare. Mancare se pare ca le-a cam lipsit. mi-era mila de ele. Am cautat ceva prin bucatarie dar era cam greu sa si gasesc ceva cand in frigider mirosea a singurate si bucata de unt expirat nu parea o solutie nici macar pentru un dusman de moarte. Am incercat cu putin miez de paine imbibat in ceva lapte dar se pare ca matele nu au apreciat efortul meu..

Suparat un pic dau sa intru de pe balcon, unde isi aveau pisicile bolurile pentru hrana, inapoi in camera.. miroasea foarte tare a pisica si aerul era extrem de inchis desi geamurile fusesra deschise. M-am agatat cu fruntea de sarma pentru rufe, ingenios montata intre biblioteca si galeria ce sustinea perdeaua veche si imprafosata.

Numai erau rufe intinse caci fusesera deja adunate in fuga parca si aruncate pe al doilea fotoliu. Am luat telecomanda si am inceput sa alerg printre canale in speranta ca o sa gasesc ceva cu care sa imi omor timpul pana va iesi din dus. Cum nu era nimic interesant am hotarat sa raman la un show idiot ... incredibil ce poate insemna “haios” pentru unii oameni.

“ Hei ce faci ? la porcaria asta te uiti?”

Bine mah .. la ce dracu vrei sa ma uit?! nu vezi ca nu e nimic decent. Ai ceva filme pe calculator ?

“Nu, nici nu se mai deschide de ceva vreme, cred ca s-a ars sursa sau ceva...” imi raspunse in fuga tragand de prosopul albastru care ii lasa umerii expusi privirilor mele. Imi placea sa o privesc mergand haotic prin camera, lovindu-se de toate obiectele ce pareau niste obstacole in drumul ei dezorganizat. In ameteala ei era extrem de dulce. Luasem o privire tampa de indragostit de pe o banca din parc. Oricare banca, oricare parc.

“ Hai ca aprind niste lumanari si lasam tv-ul deschis, dar nu ne uitam...mai bine stam de vorba si ne tinem in brate.”

Deschise dulapul, intai pe cel gresit, apoi victorie lumanarile au fost gasite. Le aprinse tacticos pe rand. Isi lasa prospul sa cada si se arunca in pat. Topai un pic ca un copilas si apoi imi zise ferm-alintat :

“Hai ia-ma in brate nu vezi ca imi e cam frigut!”

Am facut intocmai si ea s-a cuibarit in bratele mele.

Am vorbit ore in sir fara sa ne dam seama ce repede trecea timpul, insa amandoi aveam in minte un sigur gand ce revenea sistematic si ne distrugea incet linistea.

Amandoi stiam ca maine nu va mai exista pentru noi sau mai bine spus “noi” nu va mai exista maine..oricat incercam sa ne bucuram de clipele ramase, simteam gustul amar ..

Ne-am strans tare in brate si ne-am continuat discutia in soapta de parca mai era cineva cu noi, cineva ce nu trebuia sa ne auda.

Apoi somnul a venit si ne-a cuprins deja imbratisati. Ne-a rapit tot ce mai aveam... somnul e crud...

Chestie scrisa de Andrei Tanase, pe data de Tuesday, October 03, 2006. Poti spune ceva interesat?!.