Linia tremura incet sub apasarea creionului destul de bont. Picaturile de sudoare de pe frunte ii fugeau grabite pe lemnul mesei zgariat de la taieturile pentru machete. Fiecare vana nu era decat un alt culoar al scurgerii lacrimilor trupului lui in momentele de contrare pentru finalizarea micilor lui comori.
"Gata. In sfarsit am terminat!" gandi Aurel Istrate si rasufla adanc sprijinindu-se cu mainile pe plansa. De oboseala si atata graba nici nu mai putea realiza daca e sau nu multumit de finalitatea lucrarii. Ar fi vrut sa manance ceva si sa fumeze o tigara, insa muschii ii tremurau asincronic si oasele parca se crapau cate putin la fiecare miscare noua.
"Lasa mananc de dimineata... ah ce aiurea sunt..e deja dimineata.. o sa mananc cand ma voi trezi.." spune soptit parca pentru a nu se auzi ca vorbeste de unul singur. "poate cand ma trezesc voi fi mai odihnit si mai relaxat." si se apleca spre patul rafasit in timp ce isi continua discursul.
"Trebuie sa muncesc mai mult sa imi pot cumpara hartie si cartoane..plastilina, creioane... mi-ar trebui si .. eh mi-ar trebui multe"
Bombanea trist in timp ce isi arunca cu miscari lente hainele de pe pat direct pe jos. Peste tot era un haos de nedescris. Nu mai era de mult o camera obisnuita ci parea mai degraba un depozit, un depozit al uitarii.. panzele de paianjen se lafaiau cu tente burgheze.
" As vrea sa ma trezesc maine in alta parte..sa fiu altcineva si sa imi fie si mie mai usor.. sa ma pot bucura de fiecare raza de lumina si noaptea sa insemne somn linistit cu multe vise frumoase.. Atat! a inceput sa imi zboare gandul iar la lucruri placute si asta nu e decat pierdere de timp. inchid ochii si dorm. Da, asta e ceea ce vreau sa dorm... Ce bine e sa dormi!" isi spuse tragand patura peste capul vajaind.
Intunericul din camera vorbea linistit si Aurel parca ar mai fi stat sa il asculte o viata intraga si poate si mai mult, insa nu ii facea deloc bine..

Chestie scrisa de Andrei Tanase, pe data de Friday, October 27, 2006. Poti spune ceva interesat?!.