<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d28241445\x26blogName\x3dThe+storehouse+of+an+invalid+brain\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://220282.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://220282.blogspot.com/\x26vt\x3d-3591841298152089311', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

o fila de jurnal mental

“Cioc-cioc” se aude vocea tatei de undeva chiar din spatele meu.

Ma intorc cu greu sa vad ce vrea. Nu imi pot misca gatul. Ah.. chiar doare.

------ inceputul unei secunda ------

Noaptea trecuta a fost una de groaza. Uf, iar mi-am adus aminte. Speram ca somn sa reuseasca sa astearna uitarea definitiva peste..

Il iubeam, il iubeam mult..adik cel putin asa cred.. nu pre stiu ce e iubirea, am doar 16 ani... dar sigur cel putin tineam foarte mult la el..

Dan...de ce asa? Dece s-a purtat asa ? de ce a facut asta? Ah simt cum as vrea sa il sufoc si sa ii privesc ochii speriati cum musca plini de infometare din bucata mare de moarte...

Dar eu nu sunt asa .. eu sunt mica si slabutza si timida si pasnica... eu asa ma vad. Si pe deasupra eu sunt sincera .. nu sunt o prefacuta..asa cum ma destainui aici.

Nu o sa pot cred sa vorbesc despre asta.. as vrea sa scriu mental tot ce s-a intamplat sa desciu cipele mele de soc.. ochii mei nu au crezut vreodata ca vor vedea asa ceva.. inima mea nu a batut niciodata atat de tare incat sa para ca s-a oprit ... glasul meu niciodata nu a ragusit de la amutenia constientizarii clipelor.. timpul niciodata nu s-a miscat asa incet.. nici ma car atunci cand ne plimbam si eram fericit..si paream ca ne iubim profund..asa cum poti sa o faci la o varsta asa de .. nici nu stiu cum sa ii zic..cuvintele nu sunt pentru mine jucarii sa le pot invarti asa cum mi-as dori ..hai sa zicem frageda .. nu, nu frageda, suna prea lacriogen..nu asta vreau de la mine.. da stiu ca acum nu alerg printre alte ganduri doar pentru a ma feri de clipele ce roiesc si dor..

Am crezut ca o sa astern mental totul.. ca o spovedanie facuta mie..ca si cum nu as fi stiut deja ce s-a petrcut..

Se pare ca nici macar nu pot sa o fac.. nici macar cu mine...

Sunt o lasa! ... sunt o lasa care se victimizeaza.. nu sunt singura care a trecut prin asa ceva..

Ce lasa sunt....

Ba nu! Nu vreau sa fiu lasa!! nuuuuu !

Asez usor pe pat creionul..

----- sfarsitul aceleiasi secunde ----

capul mi se intoarce parca smucit de o forta externa ..

“ Tati, ieri Dan m-a violat!”

“o fila de jurnal mental”

  1. Blogger moi non plus Says:

    fad de trairi,stil salcios fara emotii reale..descriere robotica a gandurilor..

  2. Blogger Andrei Tanase Says:

    Ca orice reactia mea ar trebui sa fie una de aparare..eh uite ca ceea ce ma bucura e ca am reusit sa oprim reactia imediat urmatoare criticii nepozitive [ sa ii zicem asa :) ]...
    insa personajul meu de data asta era unul real.. iar faptele erau reproduse cat am putut de aproape de realitate. La fel si trairile.
    Azi am primit un telefon de la "ea", numele chiar nu este important pe langa decizia ei, in care imi zicea sa scriu ceva de genu(sper sa imi aduc aminte cat mai exact):
    "Ceea ce ati citit nu era o proza cu funditze si paiete si nu se voia nici macar interesanta. Aparitia aici a fost la rugamintea lui Andrei de a scrie despre povestea mea de o secunda spusa intr-o convorbire telefonica de cel putin juma de ora. Pana la urma nu e decat un adevar..un adevar nasol pe care nu vreau sa il traiti niciodata, desi vad cum il transati ca pe o merdenea nefacuta..."
    Cam asta e in mare ... restul sunt doar cuvinte.