Partea a doua a nuvelei lui BNF.

-------------------

Din perspectiva lui nu putea sa vadă nici mobilierul, nici parchetul din ceva ce nu era lemn. Nu vedea nici fereastra. Găsise in sfârşit unghiul perfect in care nu avea in fata ochilor decât albul umbrit de inserare al pereţilor.

Privea spre îmbinarea intre tavan si doi pereţi. O bordura de rigips ce pornea din tavan ascundea doua din cele patru neoane din camera. O alta bordura – ce mai ramasese din peretele ce cândva separa balconul de camera de zi – paralela cu linia unde se întâlneau pereţii, completa ansamblul de forme din fata ochilor lui. Ar fi trebuit sa fie un Y larg, dar era prea complicat sa reducă atâtea colturi la trei linii. Nimeni, in fond, nu voise sa se vadă o litera acolo. Doar el, in căutarea unui peisaj cat se poate mai simplu, dorea sa-l vadă.

Apartamentul era confort 1 „cu imbunatatiri”. Baie orbitor de alba, ferestre cu termopan si vedere spre parc. Mulţi bani aruncaţi pe fereastra, cu termopan sau fara. Bucătăria era neatinsa de 3 luni de zile. La fel si patul – prefera canapeaua albastra din hol, era oricum in calea lui spre uşa.

Afara abia se oprise ploaia si pavajul pietruit lucea stins. Aburul ce se ridica de peste tot, aproape invizibil, împreuna cu lipsa trecătorilor, construiau o imagine ademenitoare. Cu gândul la roua din parc, apuca sacoul si portofelul si se îndrepta spre uşa de la intrare.

Nimeni pe strada. Trei întâlniri mâine. Prima la ora 11. Cea mai importanta pe saptamana care se încheia. Si-ar fi luat costumul gri metalizat, era perfect pentru întâlniri importante. Ii dădea un aer de „ca scos din cutie”. Cu contractul semnat ar reuşi sa atinge target-ul pe o luna întreaga. Celelalte întâlniri nu însemnau mare lucru oricum. Cu gândurile pentru mâine in minte se îndrepta automat spre centrul vechi al oraşului. Maşini luxoase de ora târzie mergeau încet pe strada.

N-avea chef de pantaloni de in si blonde asortate. Prefera o înghesuiala de necunoscuţi. Muzica ii era indiferenta. Un loc la bar, atat. Fara priviri de salut, fara long drinks.

Un club cu iz adolescentin isi strecura başii in noapte la câteva clădiri departe de el. Numele ii suna cunoscut, dar oricum nu avea nici o importanta. Isi scoase telefonul din buzunar si îl închise. Nici un apel pierdut, nici un mesaj. Ar fi putut sa-l sune pe fostul coleg de camera, dar nu suporta gândul la o noua tirada despre ultimul lui proces sau despre marii lui clienţi sau despre dosarele presante si atat de interesante care-l aşteptau la birou a doua zi. Ii provoca fiori fata lui exaltata de detalii juridice. Nu îl putea întrerupe, nu pentru ca nu avea nimic de spus ci pentru ca nu dorea sa oprească valul de pasiune îndreptat intamplator spre el. Îl durea de fiecare data diferenţa dintre problemele lor. El nu-si întâmpina ziua de mâine cu un rânjet nerăbdător, nici nu avea dorinţa de a-si face un nume. Nu avea nevoie de un nume intre producătorii de conserve si placi ceramice.

Cobora scara îngusta spre nucleul sonor de sub pamant când realiza ca-l fixează o privire din capul scărilor.

----

Nu s-ar fi pretat in mod obişnuit la gesturi de natura asta. Dar nu mai putea suporta. Nu putea sa scape de sub umbra întrebării. Oare era cu cineva acum? Cui ii vorbea in şoapta? Stătea pe scaunul ei in bucătărie si isi plimba piciorul gol, in gestul ei specific, pe coapsele cuiva? De ce nu-i răspundea la telefon? Ar fi putut sa treacă pe la ea. Pur si simplu. Ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu. Nu putea sa facă asta. Dar ar fi putut sa-i facă o vizita. Cum se vizitează prietenii vechi. Numai ca nu erau prieteni.

Poate daca nu ar fi ţipat la telefon.

Poate daca nu ar fi făcut asta, ar fi avut şansa sa tina legătura acum. Dar era atat de greu sa n-o mai aibă. Atat de greu incit părea un gest … de răzbunare din partea ei pentru ceva ce i-ar fi provocat o dezamăgire. Si el n-o dezamăgise cu nimic. Si nu merita asta.

„Mergem azi ?!” auzi brusc in spatele lui si realiza faptul ca se rezema cu palmele de vitrina rece a magazinului de mult mai multa vreme decât ar fi avut nevoie pentru a studia ofertele de excursii in Grecia.

„Da, da. Nici nu ştiu când o sa pot sa-mi iau liber, si mă uitam la toate perioadele…”

Se întoarse brusc spre ea, ca si cum l-ar fi deranjat graba cu care îl luase de lângă vitrină.

„Astăzi agat! Nu cred ca as găsi o zi mai potrivita. Nici n-o sa fie multa lume...” spuse si zâmbi strâmb. Ea îl privi sceptic. Ca si cum ar bănui ca nu era in regula, dar nu spuse nimic. „Bine mai. Agata tot clubul din punctul meu de vedere – dar mişca-te mai repede ca nu vreau sa-l las sa aştepte pe asta.” Si începu un trap rapid pe trotuar. Ca si cum ar fi avut ceva de împărţit cu asfaltul de sub picioarele ei.

Mergea in urma ei. Ea … ea – vinovata fara vina. Nu ar fi putut sa oprească relaţia intre ei. Avea nevoie de el. Aşa cum el avea nevoie de ea. Si s-au ţinut unul de celălat atat de mult… nu ar fi putut sa nu-i spună si Anei de legătura dintre ei. Însemna prea mult pentru el. Si nu vedea un motiv de gelozie in asta.

Poate ar fi bine sa-i explice din nou. Sa-i scrie ca el si Andreea erau doar prieteni. Ca nu… iar incultul asta. Ce putea sa vadă la el … nu era absolut nimic deosebit. Nu avea nici o sclipire. Nu avea nimic special. Cu toate ca o cunoştea pe ea mai bine decât pe el însuşi – nu ii înţelesese niciodată preferinţele. Poate ca nici nu trebuia. Poate ca era de ajuns ca era ea fericita. Insa asta nu însemna ca el ar fi fost dator cu vreo urma de respect fata de el… si – da… nu înţelegea glumele cu subînţeles pe care i le tot arunca de când se cunoscuseră.

Isi comanda o bere si se aşeza la bar. Isi scoase telefonul din buzunar, intra in meniul pentru mesaje si se uita absent la ecranul gol. Nu trebuia sa-i scrie nimic.

Sa stea cu oricine vrea. Sa se frece de cine vrea ea. Nu mai conta. Nu-i mai dăduse nici un semn de o saptamana. Nici nu-si imagina ca s-ar gândi la el, sau ca tot ce se petrecuse intre ei doi ar fi însemnat ceva pentru ea. In nici un caz nu priviseră lucrurile cu aceiaşi ochi. Si poate ca de fapt lucrurile pe care i le spusese el nu contaseră pentru ea. Poate ca văzuse doar ce vroise cu încăpăţânare sa vadă si atat.

Si de ce si-a luat bere? Comandă o suta de Jack Daniel’s si o sticla de apa plata. Barmanul zâmbi si ridica măsura deasupra barului. In acelaşi timp Andreea îl săruta pe D-nul inginer si in tot localul începu o melodie familiara. Se muta 2 scaune departe de cei doi si duse paharul la gura zăbovind puţin înainte de a bea pentru a inspira sfârşitul serii.

Chestie scrisa de Andrei Tanase, pe data de Thursday, November 02, 2006. Poti spune ceva interesat?!.