<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d28241445\x26blogName\x3dThe+storehouse+of+an+invalid+brain\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://220282.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://220282.blogspot.com/\x26vt\x3d-3591841298152089311', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

O alta casa goala

Geamul era murdar si parca se lupta sa nu lase lumina inauntru. Linistea acoperea camera deranjata doar de razele tinere de soare ce voiau sa arate contrastul cu trairile lor.
Batrana privea sticla mazgalita de baiat mai devreme si acum parca desenele lui prindeau forme vii pline de licariri nestatornice, vesele, energice...
Inainte de a o imbratisa boala si a tintui locului nu ar fi existat balamucul actual. Praful ar fi fost sters asa cum numai ea stia, lucrurile ar fi avut locul lor pe care doar ea le hotarase... Acum e trist. Trebuie sa accepte si mai rau trebuie sa accepte aproape totul.. si ala mic nu vrea deloc sa asculte..
"Sergiu!" striga la baietelul de 6 ani ce tocmai deschise usa cu zambetul pe buze parca imprumutat de la razele soarelui.
"Sergiu, de cate ori ti-am spus sa nu intri incaltat in casa? Ti-a zis buni ca nu vrea toata murdaria de afara.."
"Bunica dar nu sunt murdar! M-am jucat in iarba proaspat spalata de bunicu Gica."
"Of, ce stii tu copile..apa,praf, apoi murdarie ..si toata adusa pe covoare.. apoi luata pe ciorapi si dusa in lenjerii curate.. nu stii ca esit mic.. Am zis ca intr-o zi o sa va fac niste papuci mari pe care sa ii puneti peste pantofi...ca vad ca jos nu reusesc sa va fac sa ii dati.."
"Bineee, am plecat inapoi si mi-am luat si camionul."

Sper ca Gica are grija de baiat.
" Sergiu iar ai suparat-o pe Clara? Stii ca buni e bolnava si nu trebuioe suparata."
" Nu tataie. Am intrat incaltat iar..am uitat."
"Esti copil dragalas Sergiu. Buni chiar daca te mai cearta te iubeste mult de tot."
"Tataie, buni Clara o sa moara?"
" CE? Cum adica? Sergiu... nu trebuie sa gandesti negativ! Ah, Doamne cum de iti vin ideile astea.."

"Sergiulica adu-mi niste apa din casa te rog" ii spuse batranul.
Caldura se lasa parca brusc si cuprinse suportul alcatuit de oase si carne ce inca mai tinea vii amintiri si trairi. Soarele acum lovea inamicul intr-un razboi pornit parca din senin..

" Bunicule?! Bunicuuuuuuuuuule Gicaaaaaa..... "

--------------------
In memoriam " Nenea Gica " vesnic vecinul de vis-a-vis al copilariei mele in Bucuresti..

Labels:

“O alta casa goala”

  1. Blogger Ksiusha Says:

    nea Gica? il stii ca ti zicea de ma ta de la inaltimea ferestrei de la parter, ca nu l lasai sa si faca somnul de dupa amiaza.
    il stii ca ducea gunoiul in fiecare zi, vara, bunaoara, purtand un maiou alb, labartat si basca. il stii ca ti venea sa l bati pe fi su al mare si clămpău ca ti fura mingea ca sa va jucati "folbal" si cu el. il stii ca mesterea in fiecare sambata la Dacia 1 300 gri, parcata din timpuri imemoriale fix in fata ferestrei tale.
    ieri il vedeai cum alerga indoit de reumatism dupa un nepot la fel de tembel ca fi su si parca ii mai iertai din pacate, ca iubirea pentru de pui este instinctuala si la animale, si la oameni.

    azi, nea Gica e putin mai melancolic si se uita strâmb la noi de dupa toata ferestrele care au existat vreodata.

    nea Gica al meu e nemuritor.

  2. Blogger Andrei Tanase Says:

    mda..sunt multi neni gica ..unii seamana altii nu..cu siguranta insa toti mor la un moment dat, chiar si al tau..intr-un fel sau altul.. al meu a murit si acum casa din fata blocului meu e goala..cred ca puteam scrie doar atat de la inceput, dar am simtit ca merita mai mult pentru ca ne aducea mereu mingea de la el din curte, pentru ca ne lasa sa ii distrugem piersicii si corcodusii, pentru ca ne aducea sirop facut de el si doamna clara si nu, dupa aia nu profita sexual de noi :)

  3. Blogger Ksiusha Says:

    oricum ar fi nea Gica, te obisnuiesti ca el sa graviteze pe acolo, pe orbita lumii tale. intr o zi pur si simplu dispare si da, intr adevar, in urma lui ramane un loc gol... nea Gica al tau e unul mai personal, n-am vrut sa-l târăsc in derizoriu... :)
    sunt ofticata ca nu mai sunt copil atata tot..

  4. Blogger sarcom Says:

    nea Gica... a luat cu el cam toata candoarea - trasatura de baza a "lumii din fata blocului". De fapt se dusese ea dracului de mult, dar probabil se ghemuise un pic in imaginea vesnicului nea... . Ce e mai de cacat e ca exat la fel cum se intampla cu nea... se intampla cu tot: incepem sa ne definim certitudini de cand suntem micuti, iar cand in sfarsit le avem, le exclamam, le postulam, totul se zdruncina din temelii - toti care ne-au ajutat sa le capatam inchid ochii si cu ei intreaga, faimoasa constructie a adolescentei...