Am inchis nevrotic pixul si l-am asezat langa celelalte cu o usoara inpingere. Am mai aruncat o ultima privire la monito.. inca nu imi raspunsese, desi cateva alte ferestre erau deschise si active..
Ma imping cu picioarele in spate si ma rigic din scaunul meu "electric" ce ma ucide zi de zi, incetul cu incetul.
"Oana!" striga catre colega de la marketing. "Oanaaaaaa! Ce dracu faci? Ai murit ?" repet cu o voce tipata din care se simte usor superioritatea pe care fara sa vreau o afisez. Da, de ceva zile ma comport cu ea infect. O tratez ca pe o mica servitoare beata cu care tocmai ai facut sex...
"Da, Laurentiu! sunt aici la mine. Asteptam sa termini."
"Hai acasa,Oana! ca nu mai vreau sa pierd iarasi noaptea. Ar fi a patra in saptamana asta.."
"Heiii o zici de parca ar fi vina mea..eu nu fac decat sa intarzii mereu doar ca sa ma duci tu acasa.."
Se simtea in vocea ei nereusita incercarii relatiei nastre. Probabil inca mai tinea la mine. Si eu cred ca mai am momente cand as vrea sa fie le fel.. dar sunt asa putine..
"Sa inchid pc-ul si apoi gata. Ia cheile si coboara inainte la masina, nu sta asa dupa mine.. ma face sa ma simt aiurea."
In timp ce ii vorbeam am si inchis micul meu prieten si aproape singurul din ultima perioada. A icnit incet si s-a stins. De fiecare data cand il opresc am un sentiment de goliciune, de nesiguranta si ameteala. Parca cineva mi-ar fi retezat ritualic ambele maini.. Cu singuranta e doar o dependenta datorata lucrului exagerat la servici.. o sa imi revin, o sa fiu mai atent cu mine .. Sunt tare curios sa stiu de ce ramane mereu sa ma astepte..de ce ma accepta asa? de ce inca imi suporta reactiile exagerate si imprevizibile..
Cobor treptele si ma gandesc sa ii propun sa vorbim deschis despre asta in masina. Da! Cu siguranta drumul dureaza ceva si o sa avem timp.. Drumul o sa rezolve tot..

Chestie scrisa de Andrei Tanase, pe data de Wednesday, October 18, 2006. Poti spune ceva interesat?!.