Pestera
Eram destul de tensionat si nu intelegeam de ce. Ceva imi aducea aminte de scoala generala cand nu imi stiam lectia si eram scos in fata la tabala.. ciudat sentiment ..groaznice momente..mii de priviri imaginare, multa panica rasete...
Ma prinde de mana si imi zice"Haide! Curaj sa intrma! Sau poate vrei sa ramanem aici toata ziua.."
Nu am raspuns destul de intimidat si inca ametit de trecerea rapida prin vizita pe la micutul Rares.
Da, Rares este numele meu .. pentru inceput e de ajuns ssa stii asta
Ma trage si mai hotarat si fara sa fiu sigur pe ceea ce vreau deja sunt langa usa.
O deschid si intru fara sa ma uit in stanga si in dreapta. simt mii de plase de paianjen ce imi ating fata si ma stang fanatic ca un prieten ce vrea neaparat sa iti arate c a tine la tine...
Sa ii explice cineva ca nu intotdeuna e nevoie de gesturi...
Acum eu o trag pe ea vijelios..ii simt mana vibrand usor... probabil ii este teama
Brusc am devenit cel puternic, cel sigur pe el ...acel tipar al barbatului la umbra caruia poti sa stai in siguranta
CAt de nostim imi suna patetismul unor astfel de clisee..dar le folosesc cu zambetul pe buze
"Hei unde te grabesti asa? Vrei sa ne omori ?" spune cu o voce slaba.
Ai vrut pestera sunt in pestera, ma rastesc ca un tiran.
Urmeaza-ma crede-ma ca suntem in siguranta.
Habar nu aveam unde mergeam
Habar nu aveam ce e in fata. nu vedeam nimik..nimik
Pur si simplu mergeam ..simteam ca acum sunt eu cel care conduce dansul nostru in doi...
NU o mai calcam pe picioare.. nu mai eram stanjenit
Conduceam si atat.
Iar ea, ea era stapanita de frica...
" o sa murim Rares.. o sa ne omori.." mai incerca odata sa ma tempereze ..sa ma faca sa ma opresc
Nu cad asa de usor in plasa ei..destul s-a jucat cu mine atata timp ..e momentul sa preiau conducerea ..sa ma asculte macar odata
Simteam aerul rece..auzeam apa ..
O strang de mana si incep sa alerg.
M-ai omorat!, ii zic zbierand nevrotic.. m-ai omorat incet, mi-ai omorat sufletul.. sunt mort intelegi..sunt mort , zbieram alergand din ce in ce mai repede..
O sa murim , spunea incercad sa opuna rezistenta
O sa ne omori pe amandoi !
Nu mai pot muri a doua oara Miruna.
Nu mai pot .. nu fac decat dreptate..
Vino langa mineeeeeeeee........
Ma prinde de mana si imi zice"Haide! Curaj sa intrma! Sau poate vrei sa ramanem aici toata ziua.."
Nu am raspuns destul de intimidat si inca ametit de trecerea rapida prin vizita pe la micutul Rares.
Da, Rares este numele meu .. pentru inceput e de ajuns ssa stii asta
Ma trage si mai hotarat si fara sa fiu sigur pe ceea ce vreau deja sunt langa usa.
O deschid si intru fara sa ma uit in stanga si in dreapta. simt mii de plase de paianjen ce imi ating fata si ma stang fanatic ca un prieten ce vrea neaparat sa iti arate c a tine la tine...
Sa ii explice cineva ca nu intotdeuna e nevoie de gesturi...
Acum eu o trag pe ea vijelios..ii simt mana vibrand usor... probabil ii este teama
Brusc am devenit cel puternic, cel sigur pe el ...acel tipar al barbatului la umbra caruia poti sa stai in siguranta
CAt de nostim imi suna patetismul unor astfel de clisee..dar le folosesc cu zambetul pe buze
"Hei unde te grabesti asa? Vrei sa ne omori ?" spune cu o voce slaba.
Ai vrut pestera sunt in pestera, ma rastesc ca un tiran.
Urmeaza-ma crede-ma ca suntem in siguranta.
Habar nu aveam unde mergeam
Habar nu aveam ce e in fata. nu vedeam nimik..nimik
Pur si simplu mergeam ..simteam ca acum sunt eu cel care conduce dansul nostru in doi...
NU o mai calcam pe picioare.. nu mai eram stanjenit
Conduceam si atat.
Iar ea, ea era stapanita de frica...
" o sa murim Rares.. o sa ne omori.." mai incerca odata sa ma tempereze ..sa ma faca sa ma opresc
Nu cad asa de usor in plasa ei..destul s-a jucat cu mine atata timp ..e momentul sa preiau conducerea ..sa ma asculte macar odata
Simteam aerul rece..auzeam apa ..
O strang de mana si incep sa alerg.
M-ai omorat!, ii zic zbierand nevrotic.. m-ai omorat incet, mi-ai omorat sufletul.. sunt mort intelegi..sunt mort , zbieram alergand din ce in ce mai repede..
O sa murim , spunea incercad sa opuna rezistenta
O sa ne omori pe amandoi !
Nu mai pot muri a doua oara Miruna.
Nu mai pot .. nu fac decat dreptate..
Vino langa mineeeeeeeee........
Chestie scrisa de Andrei Tanase, pe data de
Saturday, October 07, 2006.
Poti spune ceva interesat?!.
10/09/2006 11:28 AM
iti multumesc.. insa nu prea inteleg ce vrei sa spui cu "de unde le scrii?"
10/09/2006 12:07 PM
Frumos,antrenant...ciresarii ar fi gelosi..imi place stilul asta misterios pe care il ai de cateva bloguri incoace.
10/10/2006 10:25 AM
Rahat, am fost descoperit :))) recunosc am cateva carti si cateva reviste de scandal din care mai copiez din cand in cand :P
----------------------------------
da de mine. merci.
10/11/2006 11:56 AM
am sa citesc textul acesta,promit,insa acum sunt grabita si ingrijorata.
tu,care pari viu,mai stii ceva de prietenul nostru nou,care pare mort?
te rog,raspunde-mi macar tu.
10/14/2006 10:25 PM
sunteti prosti,imi pare rau..."tipul cel nou" nu era andru ci radu,prieten comun,in realitate...eu renunt la blog si la toti imbecilii care mai au asa ceva...
andru,mult noroc in domolirea imbecililor...intre timp am aflat vesti si de la radu,care posteaza cu brand new friend,apropo...de aici se expresia mea...mi se face sila...
10/16/2006 4:50 AM
mda... mira grait-a adevarul... unii ar trebui sa nu mai scrie si sa se rezume la activitatile obisnuite, spart seminte cu baietii in scara sau facut pe djeii pe net... in fine - e o tara libera. si ne eliberam cu totii cum putem :) - un lucru e clar insa - daca mai prind pe vreunu' aiurea pe blogul lui andrei - gata - nu va mai iau apararea - il las pe asta sa faca ce vrea cu voi. si nu vreti asta. chiar nu.... oameni suntem... asa cum ejaculati in chilotii proprii - eliberati si restul pe spatiul virtual PERSONAL... :)
despre mine - canalie as always. imi pare rau Mirela. chiar imi pare rau.
poate trebuia sa tac de la inceput. dar e un pitic verde care ma instiga, mereu ma instiga. A - si mai e si Cuba Libre... the essence of life...