1 iulie.
Este tarziu..cu mult trecut de ora 1..noaptea-mi vegheaza ferestrele si-o armonie ciudata in aer imi zguduie simtirile... stau chircita in pat si-ti scriu la lumina unei veioze primitive... Am inceput sa fiu melancolica..si imi este somnica...asa ca unui copilas de 12 ani.
Azi tu ar fi trebuit sa iti inveti la romana in timp ce eu ar fi trebuit sa imi fac desenele. Sper sa nu fi avut si tu acelasi ghinion. Nu mi-am finalizat nici macar un singur desen, m-am enervat si am rupt toate plansele, pornindu-ma pe plans sughitat. Din nou prostuta si micuta..
Apoi mi-a trecut "supararea" si am ras in hohote cat am putut de mult, ca un bebelus de data asta. Si.. scuze ca nu te-am sunat. Din nou nu m-am tinut de cuvant.. hai iarta-ma ca sunt mica si prostuta..ma enerveaza sa vorbesc la telefon cu toti astia de fata... Trebuie neaparat sa-mi fac rost de un mobil ca sa nu te mai supar atat, nu-i asa?
Ti-am simtit lipsa zilele astea...de fapt ziua asra... Vezi? Chiar mi s-au parut mai multe..Si totusi stiu atat de putine despre tine..sau poate te cunosc dintr-o viata anterioara... nu serios, chiar mi-a fost dor...
N-ai vrea sa ai si tu 12 ani? Sa fim doi copilasi...Zambesti? AS vrea sa mergem desculti prin ploaie, sa facem balonase din sapun, sa ne murdarim cu frisca, sa adunam flori de camp, sa ne dam in leagane, sa ne plimbam noaptea pe malul marii, sa alergam intr-un lan de grau, sa numaram stelele ascultand greierii... imi place sa visez..si-mi place sa visez prea mult. Degeaba. Asta nu e bine, nu-i asa? Ai sa ma uiti candva.. o sa fii un biet mosneag care nu-si va mai aminti de mine...ticalosule! Probabil razi de mine, de ceea ce-am scris...sa nu faci asta ca ma supar!
Ti-as mai scrie pagini intregi dar deja am inceput sa vorbesc tampenii si te plictisesc la cei 12 ani ai mei... asa ca doar te pup dulcepe nasuc si iti spun "Noapte buna!"
Eu.

Labels: proza

Ceasul de la mana a ticait. E fix. 2 fix. Noaptea e inca la inceput si la fel si chinul.
Asa nu mai poate. Cu siguranta in stilul asta nu o mai poate duce. E aproape dus, liniile de ghidare sunt deja transparente. Viata ii e din ce in ce mai stearsa si totul se repeta in cel mai daunator mod pentru propria-i persoana.
Suferinta interioara a ajuns sa fraternizeze cu cea fizica desi sincer vorbind corpul ar trebui sa nu aiba nici o legatura cu tot amalgamul asta de gunoi sufletesc.
Ambalajul asta in care si-a petrecut timpul de la prima palma serioasa data de doica, aceeasi doica din vina caruia era sa moara, pare din ce in ce mai uzat desi practic ar trebui sa musteasca de tinerete si energie. Ghinion!
Parca nici nu mai stie cum e sa fii energic...
Lasa mana in jos pe langa scaun si bajbaie in intunericul orbitor dupa sticla de suc luata la promotie. Chestia de plastic verde parca se ascunde de el si parca isi doreste sa ii lase gatul sa se usuce. Izbanda!
Lichidul dulce-amarui navaleste pe tubul ce il dirijeaza spre misiunea lui de a linisti setea nocturnului scriitor de ocazie.
Asa, unde ramasese? A da! Nu conteaza.. sterge tot ce a scris si se arunca in pat.
In lumina subreda emisa de monitor isi ineaca ultima urma de vlaga, facand mental pentru a mia oara retrospectiava unei peroade fericite din viata.
Momentele retraite il fac sa zambeasca tamp pe jumatate adormit. Apoi zambeste si mai tare. Pielea antebratului stang ii simte lacrima brusca. Apoi restul se declanseaza instantaneu... startul serii a fost dat. Lacrimi, muscaturi in gol, mici gemete scurte, perne chinuite si inpingeri puternice de picior in cearsaf apar pe scena chinuitoare. E spectacol din nou si nu mai e de mult o premiera. Dupa o lunga reprezentatie actorasul adoarme in mijlocul replicii, cu fata pe partea inca uda a saltelei. Pare fericit..

Labels: proza