<body><script type="text/javascript"> function setAttributeOnload(object, attribute, val) { if(window.addEventListener) { window.addEventListener('load', function(){ object[attribute] = val; }, false); } else { window.attachEvent('onload', function(){ object[attribute] = val; }); } } </script> <div id="navbar-iframe-container"></div> <script type="text/javascript" src="https://apis.google.com/js/platform.js"></script> <script type="text/javascript"> gapi.load("gapi.iframes:gapi.iframes.style.bubble", function() { if (gapi.iframes && gapi.iframes.getContext) { gapi.iframes.getContext().openChild({ url: 'https://www.blogger.com/navbar.g?targetBlogID\x3d28241445\x26blogName\x3dThe+storehouse+of+an+invalid+brain\x26publishMode\x3dPUBLISH_MODE_BLOGSPOT\x26navbarType\x3dSILVER\x26layoutType\x3dCLASSIC\x26searchRoot\x3dhttps://220282.blogspot.com/search\x26blogLocale\x3den_US\x26v\x3d2\x26homepageUrl\x3dhttp://220282.blogspot.com/\x26vt\x3d-3591841298152089311', where: document.getElementById("navbar-iframe-container"), id: "navbar-iframe" }); } }); </script>

Autobuzul

Tuesday, October 31, 2006 by Andrei Tanase

***

Privesc in gol pe geamul imbacsit de fruntilor altor oameni ce si-au sprijinit capul pentru a se odihni … firele lor de par au scuturat sebum intr-o incercare parca disperata de a se elibera. Apoi mizeria s-a alaturat penntru a-mi incetosa vederea catre exterior. Nu imi pasa. Casa dupa casa, masini, oameni obositi ce se intorc acasa dupa zile istovitoare de munca, caini vagabonzi apar si dispar din fata ochilor mei.

Imaginile se succed cu viteza desi miscarea lor reala este lanceda. Soferul goneste isteric parca pentru a scapa odata de noi.

Acum incep sa ma conturez..geamul ma oglindeste palid.. sunt eu ... parca am si uitat cum arat. Ar trebui sa ma mai barbiers. Chiar, oare cate zile au trecut de cand nu am mai facut asta ? Hmm, ce ciudat nu imi pot aduce aminte exact si in fond ce rost ar avea. Domane cu ce imi mai pierd vremea.. ce ganduri am si eu...

Autobul e trist si gol. Oamenii putini ce impart cu mine aceeasi masina numerotata par si ei pierduti in lumea lor proiectata pe acelasi geam.

Privesc in fata, doamna cam la 65 de ani cu multe sacose obosite de povara greutatilor..urme de lichid ce se scurge dintr-una din plase... haine scamosate .. griji si oboseala sapate pe fata imbatranita.

Privesc in stanga, tanar cu idealuri multe si dorinte de ascensiune stopate de actualul loc de munca.. costum ieftin si pantofi plin de noroi..

In spate nu privesc.. ce conteaza ce e in spate.

Mi-e dor de ea.. si ma omoara gandul ca acum rade langa el. Nu stiu care el .. poate fi avocatul acela de treverseaza acum strada, sau poate fii acel copil-de-bani-gata ce leneveste paralel cu noi in masina aceea de lux. Poate fi oricine...

Urasc orice barbat numai cand ma gandesc ca poate ajunge langa ea.. nu inteleg de ce face asta. Nu inteleg de ce nu vede. De ce nu vrea sa simta ? Cum poate sa fie asa de rece si distanta... Uneori imi vine sa ma duc la ea ..sa stau si sa o privesc cum doarme..sa ii aud bataile inimii ..sa ii ating parul si sa il pipai cu buricele degetelor.

Apoi brunsc imi dau seama ca poate e mai bine sa nu o fac... daca simt inca mirosul lor? Ah ce as inebuni atunci. Cred ca as luam perna micuta pe care o tine pentru a o imbratisa si as respira prin ea.. incet intai ..apoi mai repede si mai accentuat .. as simti-o ..

Apoi i-as acoperi fata cu perna cea mica.. as apasa si as apasa si ea ar tipa si s-ar zbate .. respiratia i s-ar aglomera si mainile mele s-ar incorda si mai puternic..

Frana brusca.

Iar visam cu ochii deschisi.. e aiurea.. eu nu as face asta .. dar cand visez parca ma eliberez.. si apoi sunt mai relaxat.. respir mai fericit aerul.. plamanii parca se bucura la fiecare inspiratie..

Cu un zgomot enervant usile se deschid. Din statie urca doi tineri indragostiti. Ma enerveaza la culme sa ii vad. Nu suport cuplurile. Mi se par falsi. Fericirea lor marunta ma sacaie asa cum ar resusi sa o faca o armata de tantari lihniti ce mi-ar survola corpul adormit.

Mai e cineva. E Oanaaaaaa! Nu, mi s-a parut...

Imi scutur capur parca pentru a-mi improspata calitatea privirii. Cu siguranta nu e ea.

Ce bine seama cu Oana... parul..nasul ..buzele .. conformatia ... totul e izbitor...

Simt cum o iau razna. Imi vine sa ma duc si sa o opresc.. nu are ce cauta in autobuz! O sa ma faca sa o iau razna ..

Gata, nu mai e nimic de facut. Usile s-au inchis si ea e ste deja inautru.

De acum e numai vina ei pentru tot. Si-a asumat responsabilitatea urcand. Putea sa ramana jos... de ce nu putea merge cu alta masina.. a cautat asta stiu sigur. Stia cum ca o divinizez pe Oana ..stia ca se aseamana perfect. A urcat doar ca sa ma chinuie. E o viespe...

Stai! Si daca e cumva pusa de Oana sa faca asta?! hmm sunt idiot..nu are cum ..hehe ce nebun esti! cum naiba poti gandi asa ceva mai? uneori imi vine sa rad de mine...

Rad in gura mare..si rad si rad ... nu ma pot stapani ..e asa de nostim ..asa nostim...

Se uita la mine mirata..se uita si restul..de ei nu imi pasa..din partea mea pot sa se sinucida!

Un gand imi ingheaza rasetele.. daca e cumva sora geamana a ei...ar fi o sansa... ar fi o adevarata minune...

Trebuie sa ma conving. Ma ridic brusc de pe scaun fara sa o scap din ochi. Se tine de bara si nu imi mai da atentie. Ma apropii de ea. Ma lipesc incet cu bazinul de spatele ei... are un corp perfect... ii simt parca curbura fundului ferm...masina se clatine la curbe.. Se apropie de mine apoi se departeaza. Cred ca ii place. Cred ca ii place si ma tachineaza cu micile distantari ...

Se intorce la mine si ma priveste fix, ca si cum nu stia ca sunt acolo, ca si cum acum ar vedea prima oara ca sunt langa ea. Ce imi place cand joaca teatru. E la fel ca sora ei, sau ma rog .. nu stiu inca daca sunt surori..

“ Hei! Poti te rog sa nu te mai lipesti de mine?!” imi spuse pe un ton usor ofensat. Sunt miscat. Joaca extraordinar de bine.

Aproape ca ma pacaleste.. ma gandesc ca ceilalti cu siguranta o cred..insa eu, eu stiu deja.. nu ii merge cu mine..nu ma las eu pacalit asa de usor.

Se intoarce brusc .. se aseaza pe scara parca pregatita sa tasneasca imediat cu se vor deschide usile.

Hehe nebunatica stia ca aici o sa cobor si eu ... dar se preface ca vrea sa scape .. ce bine si-a luat rolul in serios ..

Ma frec cu mainile la ochi asteptand statia. Vreau sa inceapa mai repede noul nostru joc in care eu o voi petrece acasa si ea se va preface ca e speriata... Imi va vorbi, iar eu voi tacea. Tacerea sperie oamenii..necunoscutul sperie... si va tipa dupa ajutor o actrita ce urmareste un premiu pentru prestatia actoriceasca ..si eu voi tine strans in brate, se va zbate in bratele mele..

Frana. Usi deschise. Ea coboara in fuga.

Cobor si eu...

Somn salvator

Friday, October 27, 2006 by Andrei Tanase

Linia tremura incet sub apasarea creionului destul de bont. Picaturile de sudoare de pe frunte ii fugeau grabite pe lemnul mesei zgariat de la taieturile pentru machete. Fiecare vana nu era decat un alt culoar al scurgerii lacrimilor trupului lui in momentele de contrare pentru finalizarea micilor lui comori.
"Gata. In sfarsit am terminat!" gandi Aurel Istrate si rasufla adanc sprijinindu-se cu mainile pe plansa. De oboseala si atata graba nici nu mai putea realiza daca e sau nu multumit de finalitatea lucrarii. Ar fi vrut sa manance ceva si sa fumeze o tigara, insa muschii ii tremurau asincronic si oasele parca se crapau cate putin la fiecare miscare noua.
"Lasa mananc de dimineata... ah ce aiurea sunt..e deja dimineata.. o sa mananc cand ma voi trezi.." spune soptit parca pentru a nu se auzi ca vorbeste de unul singur. "poate cand ma trezesc voi fi mai odihnit si mai relaxat." si se apleca spre patul rafasit in timp ce isi continua discursul.
"Trebuie sa muncesc mai mult sa imi pot cumpara hartie si cartoane..plastilina, creioane... mi-ar trebui si .. eh mi-ar trebui multe"
Bombanea trist in timp ce isi arunca cu miscari lente hainele de pe pat direct pe jos. Peste tot era un haos de nedescris. Nu mai era de mult o camera obisnuita ci parea mai degraba un depozit, un depozit al uitarii.. panzele de paianjen se lafaiau cu tente burgheze.
" As vrea sa ma trezesc maine in alta parte..sa fiu altcineva si sa imi fie si mie mai usor.. sa ma pot bucura de fiecare raza de lumina si noaptea sa insemne somn linistit cu multe vise frumoase.. Atat! a inceput sa imi zboare gandul iar la lucruri placute si asta nu e decat pierdere de timp. inchid ochii si dorm. Da, asta e ceea ce vreau sa dorm... Ce bine e sa dormi!" isi spuse tragand patura peste capul vajaind.
Intunericul din camera vorbea linistit si Aurel parca ar mai fi stat sa il asculte o viata intraga si poate si mai mult, insa nu ii facea deloc bine..

gazda

Wednesday, October 18, 2006 by Andrei Tanase

Muzica mi se amesteca cu gandurile. Tot corpul ma durea si orice muschi luat in parte nu parea acum decat o spagheta mult prea fiarta. Ochii nu mai deosebeau culorile apropiate ca nuante si durerea din piept era singura care ma convingea ca imi mmai pot misca pleoapele.

“Hei, ce ai mah ? “ ma intreaba brusc Ana.

“Nimic! sunt doar obosit.”

“Ah, ok” isi puse haina de blana pe umar si iesi in fuga.

Sprijinit pe pervaz o priveam cum alerga catre masina ce o astepta. Stia ca eram acolo, era aceeasi scena de cateva luni. Se intoarse brusc la mine si imi facu cu mana. “ Sa nu fumezi prea multe tigari! Stii ca nu imi place sa miroasa in camera” imi zise zambind si intra in masina. Rotile au gemut si au au ajutat soferul sa plece in tromba ca si cum pe strada goala incepuse o cursa.

Mi-am aprins inca o tigara imediat. Uram ce se intampla. Eu stateam aici acasa si o iubeam. Ea iesea aiurea si pierdea vremea cu diferiti idioti iar la final imi zcea ca tine foarte mult la mine. Ca nu vrea sa ma piarda. Imi placea sa o am chiriasa. Bine e un fel de-a spune caci nu puteam sa o las sa plateasca... era in fond fericirea mea sa am langa mine...

Acum e iar cu unul dintre ei.. mi-a zis ca o ajuta sa isi gaseasca o slujba noua in publicitate unde isi doreste.. e foarte greu sa intri intr-o agentie buna... cel putin ea asa imi repeta mereu..

Oare o fi o scuza pentru mine? sau poate nici nu a incercat.. isi doreste oare cu adevarat asta sau se ascunde dupa situatie... e complicata ..mult prea complicata.. si eu eu is asa de simplu...simplu dar stiu ca o iubesc si o vreau aici orice ar fi ... orice s-ar intampla..

this one goes 2 fowles...

drumul spre casa

by Andrei Tanase

Am inchis nevrotic pixul si l-am asezat langa celelalte cu o usoara inpingere. Am mai aruncat o ultima privire la monito.. inca nu imi raspunsese, desi cateva alte ferestre erau deschise si active..
Ma imping cu picioarele in spate si ma rigic din scaunul meu "electric" ce ma ucide zi de zi, incetul cu incetul.
"Oana!" striga catre colega de la marketing. "Oanaaaaaa! Ce dracu faci? Ai murit ?" repet cu o voce tipata din care se simte usor superioritatea pe care fara sa vreau o afisez. Da, de ceva zile ma comport cu ea infect. O tratez ca pe o mica servitoare beata cu care tocmai ai facut sex...
"Da, Laurentiu! sunt aici la mine. Asteptam sa termini."
"Hai acasa,Oana! ca nu mai vreau sa pierd iarasi noaptea. Ar fi a patra in saptamana asta.."
"Heiii o zici de parca ar fi vina mea..eu nu fac decat sa intarzii mereu doar ca sa ma duci tu acasa.."
Se simtea in vocea ei nereusita incercarii relatiei nastre. Probabil inca mai tinea la mine. Si eu cred ca mai am momente cand as vrea sa fie le fel.. dar sunt asa putine..
"Sa inchid pc-ul si apoi gata. Ia cheile si coboara inainte la masina, nu sta asa dupa mine.. ma face sa ma simt aiurea."
In timp ce ii vorbeam am si inchis micul meu prieten si aproape singurul din ultima perioada. A icnit incet si s-a stins. De fiecare data cand il opresc am un sentiment de goliciune, de nesiguranta si ameteala. Parca cineva mi-ar fi retezat ritualic ambele maini.. Cu singuranta e doar o dependenta datorata lucrului exagerat la servici.. o sa imi revin, o sa fiu mai atent cu mine .. Sunt tare curios sa stiu de ce ramane mereu sa ma astepte..de ce ma accepta asa? de ce inca imi suporta reactiile exagerate si imprevizibile..
Cobor treptele si ma gandesc sa ii propun sa vorbim deschis despre asta in masina. Da! Cu siguranta drumul dureaza ceva si o sa avem timp.. Drumul o sa rezolve tot..

Diareea cerebrala

by Andrei Tanase

Buna ziua ! Azi domnul Andru nu poate sa se prezinte este bolnav si ii voi tine eu locul . Daca nu va place ce voi scrie e in regula puteti sa imi trimiteti flegmele prin posta numai va rog sa va asigurati ca isi vor pastra prospetimea pana cand ajung eu sa le deschid ..pentru asta multumesc pentru cei care sperau sa isi bea mai bine cafeaua sa se simta mai bine in dimineata asta dupa ce citesc , imi cer scuze anticipat .
Am sa incerc sa fac o introducere chiar si asa flasca si cu ajutorul lubrifiantului ..cum pot si eu ca e mai greu, macar limba sa ma tina exersata in podul pamei asa cum am auzit eu o data ca trebuie.Mama mea m-a castrat cand am ajuns in adolescenta eu nu mi-am dats eama exact ce se intampla stiu doar ca o zi intreaga am zacut pe niste perne cu limba atarnanda..mama zice ca doctoru a intrebat-o daca mi-a dat red bull inainte si m-a anesteziat de doua ori ..eu nu mai tin minte nimic stiu doar ca atunci cand m-am trezit eram ametit si dintr-o data scrotul meu era mai umflat ca de obicei m-am bucurat am zis ca e semn bun si ca femeile or sa alerge dupa mine ceva de speriat .Dupa ce m-am dat de tocul usii de nenumarate ori si m-am trezit complet am constatat ca in loc de coaie ramasesem cu o punga bashita ca atunci cand cineva o inteapa cu un ac.Cu timpul m-am obisnuit si cu asta .Am optat atunci pentru filosofie am luat calea asceta si am inceput sa traiesc pe calorifer in zilele reci si sa citesc Soren Kirkegaard .De atunci privesc cu mai multa zeflemea Vagabonzii din strada ..nu ii inteleg de loc cum pot pierde toata ziua pe garduri .Imi place noaptea sa inspectez locul de munca in care sora mea deseneza si cand nu se asteapta sa plec cu guma si sa ma joc cu ea pe hol ( astea sunt momente de criza de personalitate si de pierdere de cumpat ) imi place sa o duc fericit mamei dar ea imi da o scatoalca dupa ceafa si i-o duce inapoi. Eu plec nefericit si ma intorc la meditatia mea metodica.Toate ca toate dar nu suport cand fratele meu nu ma lasa sa ma ating de monitor ..asta mi se pare de o mojicie desavarsita ..eu cred ca e cam apucat . Deunazi mama se intreba daca sunt homosexual pentru ca mi-am lasat unghiile mari ...i-am zis ca se inseala ascetismul presupune lipsa orcarui contact sexual . De azi fac revolutie nu mai accept numai hrana uscata vreau hrana umeda mai des,vreau apa sa mi se schimbe si sa fie curata ,vreau o cutie mai mare pentru ca atunci cand ma cac dau pe langa , vreau mai multa iarba m-am saturat sa o intampin pe mama si ea sa vina cu mana in cur ,vreau carti mai multe de filosofie ( da mama stiu ca sunt scumpe dar trebuie sa intelegi - aceasta este pasiunea mea) ,a da, era sa uit nu mai vreau sa mi se dea peste labe cand ma joc cu sosetele sunt baiat destul de mare sa stiu si eu ce sa fac ,nu mai suport sa mi se inchida usile in nas consider ca drepturile mele sunt violate si nu am libertate deplina ,nu mai vreau sa fiu inhamat, vreau sa fiu pieptanat mai des,vreau sa fiu gradinar ( ce? eu nu pot doar a vazut ca iubesc florile )vreau sa mi se arate respectul cuvenit ,vreau sa pot sa imi ascut mintea mai des in sufragerie ...a da si vreau sa nu mai fiu dat la o parte cand dorm .
In rest toate cele bune ( si da am sa imi las mustata sa creasca pentru ca sunt un sensibil)


Hai batem laba !
Cu pioshenie paroshenie si respect al vostru ,motan Grim

Ar fi mai multe se spus dar...

Monday, October 16, 2006 by Andrei Tanase

Nu imi place/plac :

- sa vad fetele cu picioare scurte cum poarta pantaloni cu talia joasa

- sa lucrez cu idioti si sa inghit idiotenii

- aspectul « dama-bine » si de « gentalmen » la o terminata parvenita si la un taran coclit care crede ca totul se rezuma la straie si accesorii

- femeile devenite un alt-fel “gadjet” foarte “trendy” / mai ales pe cele ce constientizeaza si se complac...

- soferiide 135 care pleaca inainte ca batranelul/batranica sa ajunga exact langa usa... si apoi rad multumiti de ce isprava au reusit...

- sa vad batrane cum ling o inghetata...yak...

- fetitze cum injura folosind membre barbatesti :|

- sa aud in timp ce fac sex expresii din filme porno de proasta calitate

- sa urc scarile

- sa imi fac de mancare sa u sa o incalzesc

- sa spal haine si sa fac curat

- zilele din vama

- sa ascult manele de la vecini

- sa aud o fata ragaind pe strada..

- sifonul

- sa ma ascund dupa cuvinte desi uneori o fac...

- sa ma dau in “masina de spalat”

- ca nu ma pot lasa de tigari

- sa imi opreasca cineva muzica in timp ce dorm..

- sa imi vorbesti despre ceea ce e bine :|

- sa am program fix

Imi place/plac:

- dezordinea

- animalutele simpatice ( inclusiv fetele )

- vata pe bat

- porumbul fiert

- nisipul

- noptile din vama

- sa fumez

- sa rad

- sa scriu

- jeleurile

- filmele

- injuraturile spuse cu suflet

- fetele care gandesc

- y!

Mi-ar placea:

- sa vad reduceri la pet store pentru animalutele purtatoare de toxoplasmoza

- sa calc cu picioarele pe cioburi si apoi sa iti fac bloody mary

- sa vand heroina “martorilor lui Iehova”

- sa nu mai trebuiasca sa incep cu “sa”

- sa conduc noaptea de fiecare data cand vreau

- ca pisica mea sa fie mereu cuminte

- sa alerg pe plaja dimineata si sa aud pasarile certandu-se

- sa plang daca simt asta

- sa ma imbat si sa cant intr-un karaoke desi asta ar insemna sa c ant de unul singur

- sa am timp sa enumar tot ce mi-ar placea/ imi place / nu imi palce....

Pestera

Saturday, October 07, 2006 by Andrei Tanase

Eram destul de tensionat si nu intelegeam de ce. Ceva imi aducea aminte de scoala generala cand nu imi stiam lectia si eram scos in fata la tabala.. ciudat sentiment ..groaznice momente..mii de priviri imaginare, multa panica rasete...
Ma prinde de mana si imi zice"Haide! Curaj sa intrma! Sau poate vrei sa ramanem aici toata ziua.."
Nu am raspuns destul de intimidat si inca ametit de trecerea rapida prin vizita pe la micutul Rares.
Da, Rares este numele meu .. pentru inceput e de ajuns ssa stii asta
Ma trage si mai hotarat si fara sa fiu sigur pe ceea ce vreau deja sunt langa usa.
O deschid si intru fara sa ma uit in stanga si in dreapta. simt mii de plase de paianjen ce imi ating fata si ma stang fanatic ca un prieten ce vrea neaparat sa iti arate c a tine la tine...
Sa ii explice cineva ca nu intotdeuna e nevoie de gesturi...
Acum eu o trag pe ea vijelios..ii simt mana vibrand usor... probabil ii este teama
Brusc am devenit cel puternic, cel sigur pe el ...acel tipar al barbatului la umbra caruia poti sa stai in siguranta
CAt de nostim imi suna patetismul unor astfel de clisee..dar le folosesc cu zambetul pe buze
"Hei unde te grabesti asa? Vrei sa ne omori ?" spune cu o voce slaba.
Ai vrut pestera sunt in pestera, ma rastesc ca un tiran.
Urmeaza-ma crede-ma ca suntem in siguranta.
Habar nu aveam unde mergeam
Habar nu aveam ce e in fata. nu vedeam nimik..nimik
Pur si simplu mergeam ..simteam ca acum sunt eu cel care conduce dansul nostru in doi...
NU o mai calcam pe picioare.. nu mai eram stanjenit
Conduceam si atat.
Iar ea, ea era stapanita de frica...
" o sa murim Rares.. o sa ne omori.." mai incerca odata sa ma tempereze ..sa ma faca sa ma opresc
Nu cad asa de usor in plasa ei..destul s-a jucat cu mine atata timp ..e momentul sa preiau conducerea ..sa ma asculte macar odata
Simteam aerul rece..auzeam apa ..
O strang de mana si incep sa alerg.
M-ai omorat!, ii zic zbierand nevrotic.. m-ai omorat incet, mi-ai omorat sufletul.. sunt mort intelegi..sunt mort , zbieram alergand din ce in ce mai repede..
O sa murim , spunea incercad sa opuna rezistenta
O sa ne omori pe amandoi !
Nu mai pot muri a doua oara Miruna.
Nu mai pot .. nu fac decat dreptate..
Vino langa mineeeeeeeee........

doua suflete pe scurt...

Tuesday, October 03, 2006 by Andrei Tanase

Paseam pe hol blocului cu mare atentie. Cu cateva secunde inainte m-a atentionat ca vecinul nu-stiu-care doarme cu usa la apartament deschisa ca sa poata vedea si stii totul. Am gandit ca mi se pare super tampita faza si foarte aiurea si mi l-am si imaginat rapid pe individ. Mi-a mai zis si ca nu ar vrea sa ne vada impreuna caci deja respectivul vecin a fost destul de amabil sa ii spuna administratorului ca e curva...
"Si cand te gandesti ca in general e idiotu' de fratele meu si un prieten bun coleg de facultate care imi mai aduce cursuri.. oamenii sunt foarte ciudati si rai, parca s-au nascut indesati de ura ca un ardei umplut.."
Am zambit cu atentie sa nu fac galagie la auzul comparatiei ei foarte ingenioasa. Imi placea foarte tare cum isi alegea cuvintele, imaginatia cu care unea cuvinte neobisnuite sa convietuiasca si mai ales tonul vocii ei acum un pic alterat de faptul ca se chinuia sa pastreze linistea.

“Aici stau” spuse aratandu-mi catre o usa plina de resturi de zugraveala ce pastra inca lipite pe ea ziarele.

“ Nu le-am dezlipit inca si nici nu stiu cand o sa o fac. Pregateste-te caci cum este usa asa e si inautru.” spuse in timp ce se chinuia sa deschida usa.

“ Asa! gata hai, intra!” si imi facu semn cu mana.

“Nu am apucat sa fac ordine, am fost toata ziua plecata si pe deasupra a mai fost si Liviu, frate-miu, pe aici si asta intra mereu plin de noroi si sta incaltat in pat .. “

Stai linistita am spus incet, sa vezi ce e la mine in camera. am zambit putin ca atunci cand incerci sa faci pe cineva sa se simta relaxat dar nu prea iti iese.

“Uite niste papuci aici! Au fost ai lu’ tata..”, ofteaza adanc si spuse in continuare Acum ii poarta Liviu, sper sa iti vina bine.

Imi vin bine stai calma. M-am incaltat si am intrat timid in casa. Era intr-adevar cam haos si asta ma facea sa ma simt stingher dar imi comferea o senzatie de acasa in acelasi timp.Straniu sentiment. M-am asazat pe fotoliul din sufragerie cat timp a intrat in dus. M-as fi asezat pe pat dar nu era acoperit si fusesem atentionat ca nu suporta sa se aseza cineva pe asternut cu hainele de afara. Am respectat asta.

Cele doua pisici se plimbau prin camera miorlaind a disperare. Mancare se pare ca le-a cam lipsit. mi-era mila de ele. Am cautat ceva prin bucatarie dar era cam greu sa si gasesc ceva cand in frigider mirosea a singurate si bucata de unt expirat nu parea o solutie nici macar pentru un dusman de moarte. Am incercat cu putin miez de paine imbibat in ceva lapte dar se pare ca matele nu au apreciat efortul meu..

Suparat un pic dau sa intru de pe balcon, unde isi aveau pisicile bolurile pentru hrana, inapoi in camera.. miroasea foarte tare a pisica si aerul era extrem de inchis desi geamurile fusesra deschise. M-am agatat cu fruntea de sarma pentru rufe, ingenios montata intre biblioteca si galeria ce sustinea perdeaua veche si imprafosata.

Numai erau rufe intinse caci fusesera deja adunate in fuga parca si aruncate pe al doilea fotoliu. Am luat telecomanda si am inceput sa alerg printre canale in speranta ca o sa gasesc ceva cu care sa imi omor timpul pana va iesi din dus. Cum nu era nimic interesant am hotarat sa raman la un show idiot ... incredibil ce poate insemna “haios” pentru unii oameni.

“ Hei ce faci ? la porcaria asta te uiti?”

Bine mah .. la ce dracu vrei sa ma uit?! nu vezi ca nu e nimic decent. Ai ceva filme pe calculator ?

“Nu, nici nu se mai deschide de ceva vreme, cred ca s-a ars sursa sau ceva...” imi raspunse in fuga tragand de prosopul albastru care ii lasa umerii expusi privirilor mele. Imi placea sa o privesc mergand haotic prin camera, lovindu-se de toate obiectele ce pareau niste obstacole in drumul ei dezorganizat. In ameteala ei era extrem de dulce. Luasem o privire tampa de indragostit de pe o banca din parc. Oricare banca, oricare parc.

“ Hai ca aprind niste lumanari si lasam tv-ul deschis, dar nu ne uitam...mai bine stam de vorba si ne tinem in brate.”

Deschise dulapul, intai pe cel gresit, apoi victorie lumanarile au fost gasite. Le aprinse tacticos pe rand. Isi lasa prospul sa cada si se arunca in pat. Topai un pic ca un copilas si apoi imi zise ferm-alintat :

“Hai ia-ma in brate nu vezi ca imi e cam frigut!”

Am facut intocmai si ea s-a cuibarit in bratele mele.

Am vorbit ore in sir fara sa ne dam seama ce repede trecea timpul, insa amandoi aveam in minte un sigur gand ce revenea sistematic si ne distrugea incet linistea.

Amandoi stiam ca maine nu va mai exista pentru noi sau mai bine spus “noi” nu va mai exista maine..oricat incercam sa ne bucuram de clipele ramase, simteam gustul amar ..

Ne-am strans tare in brate si ne-am continuat discutia in soapta de parca mai era cineva cu noi, cineva ce nu trebuia sa ne auda.

Apoi somnul a venit si ne-a cuprins deja imbratisati. Ne-a rapit tot ce mai aveam... somnul e crud...

about


Somewhere, between the sacred silence and sleep..

..................................................

search

recent posts

recent comments

archives

links

admin