"Hei! Ce Doamne iarta-ma faci acolo ?" ma intreba bunica cu o vocea stins-metalizata de radio satesc de acum 30 de ani. (asta pentru a nu face prea mare galagie sau cel putin asa imi imaginez..)
Mi-am ridicat privirea spre ea si am incercat sa leg ceva de genul " incercam sa aprind o lumanare.. "
Nu prea imi iesise pronuntia insa nu prea conta, era doar intrebarea aia pe care o pui inainte sa il scuturi serios pe ala mic.
Ala mic eram eu.
Si tocmai avusesem primul meu esec in a incendia ceva. Mai exact biserica satului intesata de cel putin de jumatatea feminina a zonei plus un popa.
Cele doua degete ale batranei au primit imbratisarea salivei si au stins pe loc lumanarea cazuta si desi imi asteptam pedeapsa fizica, tot ce am primit a fost un" of, maica.." ce m-a durut mai tare decat daca imi zdrelea finetea pielii de pe fata unui baietel de 6 ani cu asprimea unei palme ce manuia la fel de bine sapa cat si andrelele.
I-am simtit mainile sub subratele mele si am fost mutat prin aer pana aproape de iesire , aruncat cu grija de bunica de tara pe un scaun ce imi putea fi pat.
" Stai aici maica si nu mai fa prostii! Ma duc sa impart coliva. "
Am dat din cap aprobator cu ochii insa un pic nedumeriti. De ce prostii? Ce prostii?
Nu puneam decat o lumanare pentru ea ..
"E baiatul lui Adrian." au spus mai soptit niste batrane destul de neplacute la vedere.
Le-am crezut atunci. Acum insa stiu ca Adrian imi era doar bunic si nu tata.. de tata insa cam uitasem. Bine nu ii uitasem existenta, aspectul fizic, faptul ca imi aducea mereu cadouri pe care nici un alt copil cunoscut de mine nu le avea. Il uitasem insa
ca pe un tata, acum fiind pentru mine un nenea numit " tatal tau " pe care il simteam mai degraba ca pe un unchi darnic. Oare el simtea asta?
Locul tatalui fusese acaparat de singurul barbat din casa in care locuiam atunci, bunicul meu.
......
o sa continui asta intr-o zi, o alta zi..

Labels: proza

Sunteti asteptati acolo intr-un suflet :D .... si sa nu uit: mai sus avem primul afis din portofoliul de art al Sashei..

Labels: reclama

Muzica. Aceeasi muzica de foarte mult timp. Acest playlist parca dainuie in timp. Oare nu ne mai plictisim ? Se pare ca aceeasi clienti vesnic la datorie se bucura la fel de tare ca in prima zi. Noi ii zicem servici si intocmai ca la asa ceva ne prezentam cu grija sa nu intarziam niciodata. Suntem mereu pregatiti pentru noile sedinte de club.

Nimic nu expira aici desi numele ar spune alta...

Uau, in sfarsit una din melodiile mele preferate! Alerg ca un nebun nepasator de restul oamenilor de pe ring si incerc sa ma zbat pe ritmul iubit calcand haotic in stanga si in dreapta cu un zambet straniu pe fata plina de grimase.

Nimeni nu mai conteaza. Doar muzica sa aude si se aude chiar tare in ale mele urechi. Ah, e asa de bine! Ma simt fericit , ma rog... cel putin iluzia este asa de reala.

In valtoare miscarilor bratelor mele is tras de-o parte de cineva.

“Ce vrei?” gandesc cu ura.. ce dracu vrei de la mine.

Se pare ca e o fata care imi zice ceva. O ignor.. nici nu mai intereseaza ce zice.

vreau doar sa plang atunci cand ingerii merita sa moara. Vreau sa ma zbat ca un isteric ipohondru care isi atinge disperat nenumaratele zone ce par bolnavicioase.

Haide pleaca!

Remarca mea gandita doar parca a ajuns-o si a determinat-o sa se retraga intr-un colt al ringului inca aruncandu-mi priviri..

Continui dansul haosului absolut si ma apropii de ingerii merituosi ...

Cineva ma atinge din nou cu forta, ma impinge si imi spune-ceva-ce-pe-moment-mi-s-a-parut-foarte-diferit-de-alte-incercari-ale-bucurestencelor-si-care-oricum-pentru-voi-nu-ar-insemna-mare-lucru.

Zambesc desi as musca-o de gat mai degraba si as lasa trupul golit de sange in mijlocul ringului. Ah ce tare ar arata totul asa!

Eh, e doar un mic vis bolnav...

[....peste maxim juma de ora ]

..deja ne vorbim si ochii ei albastri cu mici cristale verzi imi inunda privirea. ma seaca de viata mea de pana acum.. ma lovesc cu orizonturi noi pentru reactii si trairi inevechite. Totul pare ca se destrama si apoi se reface in aceeasi secunda. Ganduri apar si dispar, extinctii de lumi la brat cu provocarea nasterii altora. Toate parca pentru a ma face sa ma clatin sub propria-mi credinta.

Ma legan in deriva atent la noul meu exercitiu de a ma hipnotiza cu ajutorul ei. Stiu ca nu fac decat sa ma transform brusc in prada, dar imi place. Vreau sa vad sange. Vreau sa descopar mai multe despre victima stigmatizata. Vreau sa simt si mai multa durere pentru ca finalitatea sa fie o adevarata reusita. Numai asa totul va parea real...

Ma adulmeca si stie ca e un vanator fals de data asta, dar nu poate rezista tentatiei. Totul este ideal pentru un nou trofeu sau pentru o alta frangere a trairilor ei de fetita.

Niciodata nu ii va lepada reminiscentele copilului-de-sex-feminin-care-o-bantuie. Agresivitatea scorpiei nu este decat un alt machiaj pe fatza ei ridata de timpul putin dar intens. Viata plina de acceleratie ii place insa a inceput sa oboseasca... Isi doreste din ce in ce mai mult linistea aia pe care multi o au sau o afisaza fals. Vrea si ea certitudinea unui persoane in care poti avea incredere. Insa el .. el nu face altceva decat sa se joace de-a granita intre hai-sa-te-chinui si am-picat-in-plasa. E ciudat! E tare ciudat insa e si interesant. Sau nu.. nu e deloc interesant.. doar ca nu vrea sa se lase in voie asa cum ar trebui si asta este incitant...

[interludii..]

telefon. suna si nu suna. de ce nu suna? .. mesaje..alte mesaje..

intalniri.agresivitate naiva.agresivitate ludica. agresivitate duioasa. agresivitate aproape reala. imbratisari. mangaieri. obraji calzi. sau reci. cuvinte aruncate. cuvinte regretate. mereu spontane.

seara impreuna. reactii. comportament . crime. zambete. discutii in noapte. cazut din pat. probleme respiratorii. sperietura. afectiune. grija. renuntare la planuri comune. drum catre casa fara el. regrete ca nu a putut-o conduce.

telefoane.mesaje.

timp..

[prezent ce va deveni curand trecut]

Ora 12. Autocarul se pregateste sa intoarca acasa o fiica ratacita prin capitala tarii.

Sarbatorii cu familia.

El ramane acolo cu ea. Cealalta ea. Cea veche. Veche e stupid spus ca doar nu e veche in adevaratul sens.. Nici nu stiu daca ma intereseaza. Pe el clar nu il intereseaza de ea. Nu de mine de adevarata ea. Nu prea mai inteleg care e faza eu, el , ea ... Noi sau ei ?

Nu conteaza.. vine Craciunul si el sigur se va gandi la mine..mi-a zis ceva de un cadou mic..oare ce va fi ?

Poate ca vom vorbi la telefon. Cred ca da.

O sa il sun si eu.

“Ceau si adio!”, i-am spus in gand si am urcat pe usa autocarului..

Labels: proza

Era mijlocul noptii. Ma perpeleam de pe o parte pe alta in nestire.
As fi vrut sa dorm caci totul in jurul meu se invartea si parca intre viata mea si mine sa nastea o prapastie ademenitor de adanca.
Melodia din Bucurestiul de odinioara de obicei frumoasa acum ma zgaria cu unghiute subtiri si ascutite pe creierul umflat de la atata lipsa de somn si relas.
Ma ridic brsc din pat sa opresc sunetele inamice insa genunchii mi se inmoaie si lacrimile ma impresoara. Cum am gresit ? Ce am facut altfel decat trebuia ? De ce a plecat si acum se comporta ca un strain? Cum de niciodata nu l-am simtit cu adevarat aproape desi imi zicea repetant robotic ca sunt singura lui dragoste adevarat. Recunosc asta de obicei imi facea bine, insa spre final chiar si mie imi parea un rol bine jucat. Dahhh, ce prostutza sunt..doar preda lectii de actorie..
Nu mai conteaza acum cred insa chiar nu stiu cum sa ies in fata lumii fara sa ma simt calcata in picioare. Tot clubul stie de iubirea noastra si acum...si acum el este brusc cu ea. Adica e ca si cum eu am disparut de tot din viata lui. Nici macar nu imi mai raspunde la salut cand ne intalnim intamplator.. e dureros.
De odata un gand care parca ma astepta de o viata ma trage de maneca: te vei raspbuna pe el Ioana! da! te vei razbuna in cel mai aprig mod...
Am incercat sa ma scutur sa il alung..prea tarziu, deja se inradacinase in creier si suflet ca un microb de tbc.
Mi-am aruncat fara a da atentie cateva lucruri pe mine si am plecat sa cumar singura liniste pentru viata mea ce va urma..


----
u.i. of Jar